Sarulesti – Obsesia

Sarulesti – Obsesia

Spread the love

OBSESIA

 

Stii ca esti obsedat de un lac cand ai, permanent, o pagina intreaga de pe ecranul telefonului cu prognoza meteo pe acel lac. Pentru mine, numele acestei obsesii este Sarulesti. Istoria lacului e cunoscuta. Sarulesti a fost creat in anii 80 prin inundarea unor suprafete vaste, printre care si a unor sate. A rezultat o acumulare de proportii, ca parte a unui proiect care urmarea sa faca Bucurestiul port la Dunare, pe ruta Valea Mostistei. Ruta a fost abandonata, dar acumularea a ramas, alaturi de alte acumulari de pe valea raului Mostistea. Lacul are peste 400 de hectare de luciu de apa si latimi care depasesc 1,5km in unele locuri. Este inconjurat in mare parte de dealuri inalte si vai abrupte, majoritatea lipsite de vegetatie. Exista si portiuni de mal unde gasesti copaci, dar sunt rare si de mica intindere. Peisajul este impresionant prin amploare, mai ales daca privesti lacul de la inaltime, de pe dealurile care iti dau perspectiva.

Si a venit si prima intalnire cu Sarulestiul. Pana atunci, citisem tot ce se putea citi, cautand avid informatii despre lac, dar mai ales despre strategii si moduri de pescuit. In acel moment, era mai usor sa gasesti informatii despre Sarulesti pe forumurile din Anglia si Franta decat pe cele din Romania. Cartile si articolele pe care le gaseai erau vechi, din perioada 1998-2004, perioada in care lacul fusese epicentrul lumii crapiste europene, prin capturile sale. Acum, multe lucruri nu mai erau actuale, dar cele privind structurile si locurile de pescuit erau inca valabile.

Primul sentiment care te patrunde, cand vezi pentru prima data lacul, e… neputinta. Mergand cu masina de-a lungul malurilor, ai in fata un lac serpuind intre dealuri, un lac care nu se mai termina. Traversezi minute intregi de extaz, cand vezi lacul, sau de agonie, cand lacul dispare, ascuns de copacii si casele de pe marginea drumului. Cand ajungi la barajul de la Gurbanesti, capatul estic al lacului, nesiguranta pune incet, dar sigur, stapanire pe tine. Cum gasesc crapii in aceasta imensitate? Chiar daca am peste in fata, cum pot sa acoper cu patru lansete toata intinderea enorma de apa? Invariabil, ai impresia ca alegerea locului e pur si simplu o loterie, in care sansele tale sunt mai mici decat la 6/49. Variabilele sunt foarte multe, iar solutia castigatoare e numai una.

TOPOGRAFIA

 

Nimic nu e uniform pe Sarulesti si nici un loc nu seamana cu altul. Pe fundul lacului, se afla satele Ciofliceni si Pavliceni, plus parti din Sarulesti-sat, Magureni, Codreni, Preasna si Sandulita. Satele au fost inghitite de apa nu doar cu casele propriu-zise, ci si cu vii, livezi, cimitire, biserici, magazine, gradinite, scoli, linii de inalta tensiune, poduri peste vechiul rau, terenuri de fotbal. Tot ce nu s-a putut muta in cateva zile se gaseste acum sub apele lacului. Agataturile pe care le intalnesti sunt pe cat de variate, pe atat de atroce, fiecare casa, copac sau butuc de vie fiind batute cu cele mai nemiloase scoici pe care le-am intalnit vreodata. Daca ai ocazia sa te plimbi pe lac cu un sonar care sa-ti arate in detaliu ce se afla pe fundul apei, te curpinde un sentiment de melancolie la vederea acestei lumi scufundate, cu multe lucruri inca intacte.

Adancimea lacului variaza considerabil, Sarulesti avand golfuri si platouri foarte mari (cu suprafete de sute de metri) cu apa de 1-2m, iar majoritatea locurilor au acces la vechea albie a raului Mostistea, din care s-a format lacul, in care adancimea atinge 7-8m sau si mai mult, pana la 10-11m in unele zone. In general, inainte de albia raului, intalnesti o portiune cu apa de 3-4m. Nivelul variaza de la an la an, astfel incat adancimile nu sunt fixe. Fundul lacului difera ca substrat in functie de zona, dar pe majoritatea locurilor gasesti un fund tare. Uneori, ai parte de un fund nisipos, in alte cazuri gasesti pietris, dar de cele mai multe ori e doar pamant tare. Locurile maloase sunt destul de putine si se gasesc in general langa maluri, in preajma putinelor locuri cu stuf sau cu copaci de la marginea apei.

Populatia de crap a fost alcatuita, la origine, din crapii vechilor ferme piscicole care au fost inundate odata cu formarea acumularii. Mai prinzi si crapi salbatici din fostul rau Mostistea, foarte lungi si destul de negri, dar acestia sunt rari. Cele mai mari exemplare de crap pe care le stiu (ma refer aici la perioada de dupa 2008) sunt de 25-26kg. Lacul are o populatie impresionanta de crapi sariti de 20kg. Majoritatea crapilor au, insa, intre 5kg si 12kg. In ultimii ani, mi se pare ca numarul crapilor mici a scazut sau cel putin nu am mai prins eu atat de multi. Pe langa crapi, mai exista si o populatie extrem de numeroasa de teni, majoritatea avand peste 10 kg. Neavand destula hrana vegetala la dispozitie, tenii au dezvoltat o preferinta pentru boiliesuri, chiar si pentru cele pe baza de faina de peste, putand fi principala problema in abordarea unei partide la crap.

 

VANTUL

 

In ciuda numeroaselor structuri subacvatice, una din cele mai importante structuri pe Sarulesti este vantul. Crapul este extrem de influentat de vant, insa influenta aceasta depinde, la randul ei, de natura vantului. Un vant rece, care persista cateva zile, va tine crapii in spatele lui, pe cand un vant nou va muta pestele pe directia in care bate. Primavara, lacul se incalzeste greu, iar crapii stau in locurile cu apa mica, ferite de vant. Vara, pe canicula, vantul din fata si furtuna sunt o adevarata mana cereasca, atat pentru confortul termic oferit, cat mai ales prin faptul ca pestele se hraneste frenetic. In timpul furtunilor, poti prinde peste aruncand din mana nu departe de mal, zonele productive fiind in apropierea pragurilor.

Datorita dimensiunilor lacului, orice pala de vant se traduce in valuri deloc mici, iar dealurile nu fac decat sa canalizeze acest vant si mai mult. Din acest motiv, desi sunt propice pentru pescuit, furtunile de pe Sarulesti ating deseori intensitati extreme, cu vant puternic si valuri impresionante. Mi s-a intamplat chiar sa raman fara cort in mijlocul unei astfel de furtuni si nu e deloc o experienta placuta. Ca sa iesi pe apa dupa un peste, pe o astfel de vreme, iti trebuie un motor puternic, nervi de otel, vesta de salvare si multa experienta. Iti trebuie aceleasi lucruri, la care adaugi si o galeata de determinare, ca sa poti replanta lanseta. Sa stai pe valuri cu barca pe loc pana cand se intinde firul, sa plantezi la punct fix si sa nadesti, in timp ce esti biciuit de o ploaie violenta si impins de furtuna – experienta asta nu e pentru oricine. De multe ori, insa, merita efortul. E adevarat ca in unele situatii este imposibil sa iesi pe lac. Sunt momente, mai ales in mijlocul furtunii, cand pur si simplu valurile sunt prea inalte si riscurile pe care ti le-ai asuma sunt prea mari. Viata e mai importanta decat un peste.

Partidele mele pe Sarulesti debuteaza cu cel putin o saptamana sau doua inainte de a ajunge pe lac. Pare ciudat, dar asa este. Incep prin a da telefoane ca sa aflu cine, unde si ce prinde. Apoi, urmarind in fiecare zi directia si intensitatea vantulului, pot sa estimez miscarile pestelui. Estimarea aceasta, coroborata cu informatiile pe care le primesc „din teren”, ma ajuta sa ma orientez mai bine in alegerea zonei pe care voi pescui. Prognoza meteo si directia vantului pe durata partidei determina alegerea finala a locului. In pricipiu, daca se schimba vantul pe durata partidei, as vrea sa am vant din fata la mijlocul partidei. Astfel, am timp sa nadesc bine vadul si sa astept pestii.

STRUCTURILE

 

Cele mai importante structuri pe Sarulesti sunt, dupa parerea mea, pragurile, zonele cu agatatura care tin scoici si platourile. Nu orice platou e important, totul fiind in relatie cu marimea lacului. Un platou de 2x2m e irelevant. Lacul are platouri cu suprafete impresionante. Pragurile sunt o structura semnificativa (dar ignorata de unii dintre cei care pescuiesc pentru primele dati pe Sarulesti) pentru ca sunt zone in care se aduna mancarea, in zilele cu vant, si nu de putine ori sunt vizitate de crapi. Platourile si zonele cu apa mica sunt ideale primavara, facand localizarea pestilor foarte usoara.

Primul lucru pe care trebuie sa il afli cand incepi partida e la ce adancime mananca pestele. De obicei, incep sa pescuiesc pe adancimi diferite, avand o lanseta pe apa mica de 1-2m, doua lansete pe apa de 3-5m si una pe fostul curs al raului, la 7-8m. In functie de trasaturi, mut una sau mai multe lansete pe adancimea castigatoare, dar tin mereu o lanseta pe o adancime alternativa. Primavara, pastrez tot timpul o lanseta la apa mica, in timp ce vara si toamna nu renunt la pescuitul pe cel mai adanc loc pe care il gasesc. In decursul unei partide de o saptamana, pestele poate sa isi schimbe adancimea la care se hraneste si e foarte important sa stii cand se intampla acest lucru si sa reactionezi rapid. Montura plasata la o alta adancime decat adancimile productive de pana atunci devine un indicator al acestui fenomen. Ca preferinta personala in alegerea structurilor, incerc sa caut un prag abrupt, care are marginile maloase si cu agatatura. E un loc clasic de patrulare, la baza caruia se aduna hrana cand bate vantul, dar tine hrana naturala si in lipsa vantului. Aceste doua elemente il fac sa fie vizitat de crapi destul de des.

Din cauza dimensiunilor mari ale lacului, mutatul dupa peste este dificil, iar uneori poate fi chiar imposibil din pricina vremii proaste (drumurile de pe marginea lacului, lutoase si cu pante abrupte, nu sunt cele mai comode in caz de ploaie) sau pentru ca ai desfasurat deja o nadire masiva si preferi sa astepti. De aceea, cele mai indicate sunt partidele relativ lungi, de pana la o saptamana, in care sa ai timp sa culegi rezultatele. Pe de alta parte, cei care veneau la Sarulesti pentru partide ample, de doua, trei saptamani, cum se intampla la inceputul anilor 2000, se puteau muta pe o zona noua la fiecare trei, patru zile, pana gaseau pestele. Aveau, insa, la dispozitie timp suficient.

 

NADA

 

Cea mai productiva nada pentru crap raman boiliesurile. Nadirea cu seminte sau cu pelete iti aduce un sir nenumarat de teni si platici de dimensiuni apreciabile, cu care n-ai ce face. Partidele cele mai productive le-am avut cand am nadit extins, pe o arie cat mai mare, nadind apoi 1-2kg de boilies pe fiecare montura. Din punctul meu de vedere, pe Sarulesti nu exista nadire in exces. Cel mai mare crap pe care l-am prins aici a venit intr-o dimineata, dupa o noapte de ploaie si vant, dupa ce nadiseam cu o seara in urma cu 6-7kg de boilies pe o suprafata de patru metri patrati, in cadrul unei zone mult mai largi, nadite extins. Nadirea extinsa iti da posibilitatea de a intercepta mai mult peste. In functie de structurile pe care le ai de acoperit, zona pe care o nadesti se poate intinde pana la 150 de metri. Se pot folosi tot felul de desene de nadire, important e sa acoperi o zona cat mai mare cu nada si sa poti tine pestele cat mai mult pe loc.

Avand in vedere ca e un pescuit de asteptare, boiliesurile folosite trebuie sa fie tari, cu destul de putine elemente solubile in ele – boiliesuri care sa reziste in apa doua, trei zile. Astfel, nada va ramane cat mai mult timp in asteptarea crapilor si, implicit, reduci consumul de nada. Reducerea consumului de nada ramane, totusi, un factor relativ, pentru ca pescuitul pe Sarulesti implica – pentru mine, cel putin – multa nada. Tinand cont ca am de nadit o zona larga, operatiune care trebuie repetata la fiecare cateva zile, dupa care va trebui sa nadesc si zonele in care am amplasat monturile, consumul de nada nu are cum sa fie mic. In functie de cat de mult crap prind, pot sa dau pana la 60-70kg de boilies intr-o saptamana.

Din fericire, crapii de pe Sarulesti nu sunt pretentiosi in ceea ce priveste boiliesurile. Din experienta mea de pana acum, am constatat ca se dau in vant dupa boiliesurile cu un continut mare de faina de peste si Robin Red. Luand in calcul genul de nadire pe care il aplic si cantitatea mare de nada pe care o folosesc, am incercat sa reduc costul boiliesurilor, renuntand sa mai pun aroma si reducand cantitatea de lichid nutritiv la minim. In schimb, folosesc uleiuri esentiale. Cele mai productive pe care le-am folosit sunt uleiul de scortisoara si uleiul de cuisoare. Foarte eficient s-a dovedit si uleiul esential de usturoi, atat ca atrage si platicile trecute de 2kg care isi fac veacul in lac.

ECHIPAMENTUL

 

In materie de boiliesuri de carlig, recomand monturi cu doua boiliesuri de la 18mm in sus, fierte, uscate sau eventual critic echilibrate. Monturile de tip snowman au perioade cand nu functioneaza. In perioadele de acalmie, cand te chinui sa ai o trasatura, montura Withy Pool legata cu un fir de forfac de 35lb si un carlig numarul 2, e o alternativa destul de eficienta. Nu de putine ori, am pus pe saltea cate un crap frumos testand diferite locuri sau diferite monturi. Cand pestele mananca, insa, iar nadirea extinsa isi face treaba, crapii capitali au tendinta sa evite pop-urile in culori vii.

La capitolul echipament, as incepe discutia cu ansamblul care cred ca iti mareste cel mai mult sansele de a prinde un crap capital: barca si sonarul. Ai nevoie de o barca gonflabila cu balonul cat mai mare si care sa stea cat mai sus pe apa. Acest lucru te ajuta atunci cand ai valuri mari si vant puternic. Podina trebuie sa fie rigida, de preferat din aluminiu, pentru a reduce riscul de a te dezechilibra cand te misti in barca. Nu ai nevoie de un sonar de ultima generatie. Un sonar care sa iti arate diferentele de adancime si locurile cu agataturi e suficient. Daca ai totusi un sonar cu GPS, atunci poti sa iti salvezi locurile productive in memoria sonarului, ceea ce te poate ajuta foarte mult la partidele ulterioare. Un alt beneficiu este crearea hartilor batimetrice 3D, folosind programe de software specializate. Daca faci acest lucru, poti sa intelegi mai bine traseele pe care le folosesc crapii, iar daca ai un loc pe care prinzi foarte bine, poti sa gasesti locuri asemanatoare daca ai harta batimetrica in fata.

In privinta echipamentului de pescuit propriu-zis, totul trebuie sa dus la extrem. Una din cele mai importante piese din tot ansamblul este inaintasul. Dupa teste repetate am ajuns la un castigator: Sufix Tritanium, un fir rigid, cu elongatie minima, extrem de rezistent la abraziune, dar destul de greu de gasit. E important ca, dupa fiecare peste, sa verificam inaintasul intre degete, pentru a gasi eventualele taieturi. Un alt material preferat, pentru mine, este Solar Unleaded. In ultimele partide, am folosit un inaintas de 10m de Solar Unleaded de 80lb, legat de linia principala cu diametrul de 0,40, si am reusit sa nu pierd niciun peste. Indiferent de natura agataturii, acest inaintas pur si simplu nu cedeaza. Alte avantaje ale materialului sunt lipsa totala de elasticitate si faptul ca nu te taie la mana, cand te lupti cu un copac scufundat.

MONTURILE

 

Din cauza agataturilor prezente pe majoritatea zonelor, montura cu plumb pierdut este cea mai buna solutie. Plumbul trebuie sa aiba minim 180g pentru a face fata curentilor subacvatici produsi de valurile puternice si distantei la care se pescuieste. Pierderea plumbului pe trasatura ajuta foarte mult la scoaterea pestelui, in special daca mergi cu barca pana deasupra lui, imediat dupa trasatura. Forfacul trebuie sa fie de cel putin 35lb, firele de forfac pe care le folosesc cel mai des fiind Kryston Quicksilver, PB Mussel Two Tone si Solar Unleaded de 40lb. Sarulesti mi-a intarit parerea ca nu conteaza grosimea forfacului in pescuitul pestilor mari, lucru confirmat si pe alte lacuri, pe care am avut partide productive, in care prindeam crap de 5-8kg cu forfacuri de 40lb si carlige numarul 1.

Pentru pescuitul in agatatura, folosesc carlige numarul 1 si 2, groase in carne si cu spin cat mai mare. Preferatele mele sunt Solar 101, Prologic C4 si noile carlige Fox Curve Short. Toate trei au o forma destul de asemanatoare, iar faptul ca pot fi folosite intr-o multitudine de monturi e un factor cheie, daca nu vrei sa ai foarte multe carlige in trusa. Spinul mare si grosimea carligului sunt utile pentru a tine pestele in carlig, pana ajungi cu barca deasupra lui. De obicei, carligele mari sunt mai putin ascutite decat cele mici, lucru pe care il pot corecta usor printr-o ascutire suplimentara. Un carlig foarte gros in carne nici nu provoaca rani pestelui, neputand sa-i sfasie gura.

In concluzie, fiecare loc de pe Sarulesti e diferit, cu structuri, adancimi si deschideri de apa diferite. Crapii nu coopereaza intotdeauna si isi schimba comportamentul de la o partida la alta. Un loc productiv poate fi mort peste o saptamana, iar unul caruia nu i-ai fi dat atentie devine un loc fierbinte. Daca vreti o provocare, un lac greu de abordat, un lac cu toane, care te obliga permanent sa gandesti si sa te adaptezi, un lac care implica o lupta constanta atat cu pestele, cat si cu natura, sub toate formele ei, un lac care sa te obsedeze si care te face sa urli de bucurie cand pui pe saltea un peste mare, mergeti pe Sarulesti.

Paul Aparaschivei
1 Comment
  • Andrei
    Răspunde

    Excelent articol , excelente poze ! Felicitari

    9 octombrie, 2017 at 15:24

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.