Pescuitul printre movile

aceeasi structura in 3 ipostaze diferite

Pescuitul printre movile

Spread the love

Danny Fairbrass spune adesea ca in pescuit e la fel ca pe piata imobiliara – locatie, locatie, locatie! Cautarea structurilor este cel mai cunoscut refren din pescuit si prima lectie cu care am plecat inspre standul de pescuit. Abordarea structurilor este insa o cu totul alta problema.  Una cu atat mai mare cand structurile sunt neconventionale, iar lacul este o balastiera cu densitate medie de peste.

 

Varlaam A8 – Movile, panica si primii pesti dintr-o balastiera

 

Pe majoritatea lacurilor pe care pescuisem stiam sa identific si sa pescuiesc platouri si praguri mici, plauri sau copaci scufundati. Balastiera Varlaam si in special standul A8 cu siguranta erau insa EXCEPTII. In 2015 eram inca la primele mele partide de pescuit plantat, iar A8 era pe atunci unul dintre cele mai productive standuri de pe lac. La prima vedere A8 pare simplu – un stand ingust, cu o perdea de stuf pe malul de vis-à-vis, un colt impadurit in dreapta si apa adanca in primii 50m dar si pe intreaga parte stanga a standului.

 

Desi imi facusem in minte o imagine a substratului din informatiile consultate despre lac, pictogramele care se derulau pe sonar au spulberat aproape in intregime planul de acasa. Pe mijlocul standului dintr-o mare anosta de noroi cu adancimi de 3.5-4m se ridicau brusc 3 movile pana spre suprafata lacului (0.8m pe zona lor cea mai inalta), care nu doar imparteau standul, dar ascundeau un adevarat labirint subacvatic. In partea dreapta, in spatele movilelor o insula scufundata completa imaginea unui stand complicat.

 

 

Pentru un pescar obisnuit cu lacurile de campie in general uniforme, primul sentiment incercat a fost cel de panica – Pe unde trec pestii?! Si daca ii gasesc, cum ii scot?! Perspectiva unui al doilea esec consecutiv pe Varlaam nu ma atragea absolut deloc, asa ca am inceput sa rezolv problemele “incet, sistematic asa cum s-a stabilit!” (T. Caragiu, Operatiunea Monstrul). Ecuatia nadei o consideram deja rezolvata – fiind un Iulie canicular am hotarat sa pescuiesc folosind atat boilesuri cat si seminte pentru a crea varietate pe patul de nada, ispitind crapii altfel anemici. Localizarea pestelui am pornit-o din jurul movilelor.

 

Pe langa multitudinea de informatii cu care venisem de acasa, pestele isi trada evident prezenta in zona movilelor. Cerul complet senin, lipsa aproape totala a vantului si temperaturile de 35 grade m-au determinat sa evit principalele locuri unde vedeam sarituri, anume varfurile movilelor. Totusi, apa mica este de obicei productiva pe balastiere asa ca lanseta din stanga am plasat-o pe linia de stuf din malul opus pe o adancime de 1m. Lanseta din dreapta urma sa tatoneze coltul impadurit al standului pe adancimi intre 1.5 si 2.6m.

 

 

Lansetele din centru urmau sa se avante in labirintul movilelor. Primul loc ales a fost in stanga pe apa cea mai adanca – 3.8m, pe substrat tare, chiar la baza primei movile. In cazul in care nu aveam trasatura planificam sa o mut progresiv cate 2m la stanga, pe o intindere de noroi cu adancimi mari. A doua lanseta din centru a fost plantata intre a treia movila si insula scufundata, pe un culoar de trecere cu substrat nu foarte moale la 2.6m adancime. Planul aici era, in cazul lipsei trasaturilor, sa o mut progresiv cate 5m mai stanga, tot in spatele movilelor, dar pe substrat tare. Decizia de a muta continuu stanga era influentata de directia vantului din acel moment (un vant slab dar constant).

 

Pentru a avea orice sansa de a scoate pestele, ambele lansete au fost echipate cu flotor – movilele erau tapetate cu scoici in fata carora niciun inaintas nu ar fi rezistat. Dupa 24h de asteptare, intampinam zorii unei dimineti calduroase cu un zambet larg – prinsesem primul crap de balastiera, de la baza movilei din stanga, locul care imi sarise in ochi de la prima iesire cu barca. Nu era un crap mare, dar era inceputul unei povesti. Prima partida pe A8 s-a terminat cu un numar ridicat de capturi – 10, dar fara exemplare capitale.

 

 

Lectia invatata si noul record personal

In Martie 2017 deschideam un nou sezon pe A8, un stand care intre timp se dovedise oscilant. Fara a fi neaparat prima mea optiune primavara, consideram A8 un stand cu potential bun pentru vreme rece – apa adanca din fata si lateralul movilelor putea fi o zona buna de iernat, in timp ce malul de vis-à-vis cu apa mica putea fi usor incalzit de soare, devenind interesant pentru pesti.

 

Iarna fusese lunga astfel incat lacul era abia deschis, iar apa de 8 grade inca nu oferise nicio captura! Vedeam standul in continuare ca unul “de trecere”, dar trebuia sa schimb abordarea – fire suple, carlige mici si nadire de iarna (in cantitate mica si proportie mai mare de seminte pe langa boilesuri ded doar 10mm). In esenta pescuiam acum pentru fiecare trasatura in parte, nu pentru a opri pestele din tranzit. If it ain’t broke don’t fix it mi-am spus – prezentarile nu le-am schimbat fata de Martie 2016 (cand ma intalnisem cu Haplea, unul din crapii-mascota ai lacului, la 19.4kg pe A6) – 2 pe snowman intr-o varianta putin mai „flotanta” si 2 Withy Pool (una schimbata ulterior cu o montura Rigida cu Articulatie).

 

 

Mi-am conturat strategia din nou in jurul movilelor. Daca in Iulie 2015 le-am considerat “indicatoare” pe traseele crapilor, acum le-am privit ca structuri in preajma carora crapii pot ierna. Am abandonat locurile cu substrat pietros care vara tineau scoici, in dauna zonelor cu noroi din fata si stanga movilelor, pe apa cea mai adanca a standului, unde crapii gaseau confort termic si rezerve de hrana usor accesibile. Primul gand si prima lanseta au ajuns in zona dintre mal si movile care acum in punctul cel mai adanc avea 4.5m. Gasisem pe sonar punctul in care groapa din fata lui A8 incepe sa urce inspre A9 si cu o lanseta mi-am propus sa abordez sistematic (sus-jos) zona. Al doilea gand, mai bine zis un amestec de presentiment si gandire rationala, a zburat spre baza primei movile, la 3-4m distanta de locul primului crap prezentat mai sus, acum cu o apa de 4.1-4.2m. Cu celelalte 2 lansete urma sa tatonez baza pragurilor din malul opus.

 

Nu ma asteptam la un numar ridicat de trasaturi, dar primele 40h fara nicio prezentare dupa o iarna lunga nu au fost usoare. In a treia seara a partidei cu increderea putin in scadere am apelat la o “forta superioara” – o montura ramasa in Boxlogic de la partida “norocoasa” din Martie 2016 cu Haplea. Au si mascotele rolul lor. Linistea diminetii de joi spre vineri a fost intrerupta de un crap pe care in drill il consideram ciortan, dar care, odata ridicat pe mal, a umplut salteaua de primire pe toata lungimea ei. Era primul meu crap peste 20kg, mai precis 22.5, un nou record personal si primul crap din 2017 pe Varlaam. Pestele venise din stanga movilei, locul care imi „deschisese” drumul in Varlaam in urma cu 2 ani.

 

 

Lectia aplicata mecanic devine un pericol

In Iulie 2017 reveneam pe A8 cu increderea unui pescar ce isi depasise recordul personal. O stiti cu totii. Conditiile erau cele tipice de vara – canicula si niciun fel de vant. Aveam in fata o partida de o saptamana motiv pentru care am ales o noua tactica – A8 fiind un stand de trecere mi-am propus sa incercuiesc movilele cu 3 sau chiar 4 lansete, sa nadesc ceva mai agresiv in ideea ca din 168h pestele trebuie sa treaca prin fata mea. Fata de partidele anterioare am abordat si un loc nou in fata movilelor pe un mini-platou de 3m cu substrat tare. Stiam deja ca locurile sunt bine alese si incepeam jocul asteptarii.

 

 

Prima dimineata a adus primul drill si totul parea sa se desfasoare in parametrii “planului”. Am continuat sa plasez 3 lansete in jurul movilelor si sa nadesc agresiv. Surpriza a fost insa destul de mare – 72h fara nicio trasatura. Imi supralicitiasem sansele sau era doar un “capriciu” de vara al lacului? Pescuiam structuri consacrate, cu aceleasi monturi, schimbate la aceeasi ora. Lipsa vantului, temperaturile ridicate si nadirea agresiva pareau insa o combinatie fatala.

 

Monturile mele probabil se “calcau” pe picioare pe numai 2 trasee care pareau abandonate de crapi. Am apelat la un mic truc englezesc – am scos toate lansetele din jurul movilelor si am pescuit oriunde altundeva in stand, cu o nadire punctuala timp de 24h. Din fericire intre timp se pornise si vantul. Dupa 4 zile de seceta, lanseta de pe pozitia 3 din fata movilelor se trezeste la viata cu o trasatura lenta careia batranii i-ar spune “de peste mare”. La capatul firului, ca o confirmare amuzanta atat a partilor bune cat si a greselilor indreptate din strategia mea, se afla acelasi peste din Martie 2017 – 22.3 kg.

 

 

Concluzii

 

Indiscutabil, localizarea ramane factorul principal in pescuitul crapului. Totusi, o strategie gresita intr-un moment meteo inoportun cu siguranta poate afecta pana si cele mai bune locuri. Supralicitarea potentialului unei structuri sau nadirea prea agresiva, disociata de raspunsul pestelui, sunt greseli frecvente si uneori greu de sesizat. In majoritatea cazurilor “mai putin inseamna mai mult”.

 

Sergiu Delcea
2 Comments
  • Cristian Hasegan
    Răspunde

    Felicitari man! Un articol pe cinste!

    22 septembrie, 2017 at 15:26
  • Delcea Sergiu
    Răspunde

    Multumesc! Sa ne vedem cu bine pe apa!

    23 septembrie, 2017 at 09:46

Lasă un răspuns