Despre competitie si cooperare

Despre competitie si cooperare

Spread the love

 

A auzit oare crapul de “razboaiele” producatorilor de nada?

 

Text: Din perspectiva lui Sergiu Delcea, scris in colaborare cu Cristian Pinzaru (WLC)

Foto & Capturi: Cristian Pinzaru si Sergiu Delcea

 

O conversatie pe care o aud pe din ce in ce mai multe lacuri incepe invariabil cam asa – „Ce pasiune mai e aia cand nadesti cu tonele, golesti portofelul pe bile si prinzi pe banda rulanta intr-un “lighean” sau stai cu saptamanile pe Varlaam?” Trecand prin cateva injuraturi despre patronii meschini care nu te lasa sa iei un ciortan si prin cateva urari de bine la adresa statului care nu protejeaza apele publice, discutia te poarta la inevitabilul „De ce nu trage ca doar i-am dat 3kg din nada de crap mare a lui X?!”

 

Eu si Cristi pescuim impreuna de aproximativ un an si ne face mare placere sa ne tachinam pe tema nadelor. Pe sectorul A de la Varlaam unde pescuim cel mai mult, Cristi si boiliesurile lui WLC ma dominau la capturile lui “Ciucurel”, insa CPK XXL-urile mele de incredere stateau mai bine la un alt crap over 20 mai putin “celebru”, dar foarte apreciat si el pe lac. Insumam intre noi destule zeci de zile de pescuit pe an. In ultima vreme am inceput sa ne intrebam din ce in ce mai serios daca intr-adevar au auzit crapii de “razboaiele” dintre producatorii de nada sau daca si ei se tachineaza prin lac la fel cum o facem noi pe mal.

 

Pescuisem atat de mult pe Varlaam unde partidele incep uneori cu cateva saptamani inainte de a ajunge pe lac, incat aproape ca nu stiam cum sa reactionez cand m-a invitat Cristi sambata sa mergem duminica pe lacul Floarea Popestiului pentru o partida de doar 12 ore. Nu stiam lacul, nu aveam monturi, nu aveam aproape nimic organizat. A triumfat ca de obicei entuziasmul – Cristi isi aruncase in ghiozdan o punga de 1kg de boiliesuri solubile de 20mm si o punga de 1kg amestec de saculet de la WLC, am aruncat si eu 2 cutii de solubile de carlig High Attraction si un dip de la CPK si am plecat la pescuit.

 

 

 

Un inceput timid

Desi suntem amandoi indragostiti de paturi consistente de nada, am convenit ca un lac mic, ocupat in intregime intr-o duminica destul de calduroasa ar trebui pescuit altfel. Astfel, pe lansetele noastre au aparut plumbii cu pasta, porumbul artificial, pop-upurile mici, rigurile scurte si saculetii solubili cu “prafuri”. Eram amandoi de acord ca intr-o partida de doar 12 ore nu putem astepta pestele pe un pat de nada, trebuia sa il cautam noi. Cristi cunostea lacul mai bine decat mine si ca atare am inceput partida dupa recomandarile lui, lansand destul de aproape, la 40-50m de mal. Pe fiecare lanseta am aruncat aproximativ 5-10 boilesuri solubile de 20mm.

 

 

Prima trasatura a venit dupa aproximativ 2 ore. Desi era doar un ciortan de 3 kg, ne-a dat incredere ca pescuim cat de cat corect. Nici ceilalti pescari, majoritatea pescuind cu groundbait si porumb, nu prindeau constant asa ca raspunsul pestelui nu ni s-a parut intarziat sau prea firav. La sugestia mea, urma sa schimbam lansetele la fiecare ora. Lacul fiind foarte ocupat, ne-am gandit ca pestele se va refugia de zgomot asa ca schimbarile dese de distanta speram sa ne aduca mai aproape de peste. Mai mult, in jurul nostru zburau cu regularitate spomburi sau bulgari din catapulte. Am continuat asadar sa schimbam lansetele des in cautarea pestelui, prezentandu-i doar mici gustari prin saculetii solubili bine dipuiti pentru un plus de aroma si culoare. Pe un lac fara structuri si nu foarte adanc, repozitionarea lansetelor cat mai pe directia vantului era cea ce-a doua coordonata a localizarii.

 

 

Inapoi la ceea ce stiam

 

Primele 6-7 ore ale partidei, deja jumatate din timpul total de pescuit, au trecut mult prea rapid si noi aveam doar un singur ciortan de 3 kilograme in aparatul foto. Desi nu aveam mare experienta in stilul acesta de pescuit, stiam suficient cat sa realizam ca fie nu merge, fie, mai probabil, nu il aplicam noi corect. Intrucat pescuitul de noapte era interzis, suspectam amandoi ca pestele va raspunde mai bine dupa-amiaza. Intuitia noastra era simpla – majoritatea pescarilor probabil plecau in jurul orei 16:00 (pescuitul se termina oficial la 18:00), iar crapii au “invatat” cand se pot apropia de mal in siguranta. Eram de acord ca asa se va intampla, dar nu eram hotarati cum sa abordam a doua parte a partidei – pescuim la fel? Nadim putinul pe care-l aveam? Aruncam si mai departe? Sau pescuim pe langa maluri asteptand crapii sa se apropie?

 

Aveam amandoi incredere deplina in micul amestec aleatoriu de nada pe care-l aveam cu noi, dar nu stiam cum sa il folosim mai bine. In cele din urma am ales un numitor comun – vom reveni pe un stil mai familiar noua. In primul rand, am nadit grupat aproximativ 600-700gr solubile undeva la aproximativ 60-70m de mal, putin mai departe decat distantele abordate dimineata. Daca pestele raspunde mai bine dupa-amiaza, sa il asteptam pregatiti. In al doilea rand, am trecut toate cele 3 lansete pe boiliesuri solubile High Attract si le-am pozitionat una peste patul de nada (mai aproape de centrul lacului in directia vantului), una pe patul de nada si una in lateral dar mai aproape de malul pe care stateam. Pescuisem 2 ani pe Pleasa, un lac similar – mic si foarte aglomerat, bine populat dar fara structuri si fara hrana naturala. Desi intuitiv atunci cand pestele nu coopereaza nadirea poate parea contraproductiva, pe Pleasa vazusem exact opusul. Chiar si pe canicula, pestele raspundea uneori la noi reprize de nadire. Pe experienta asta imi bazam schimbarea de acum pentru o nadire mai consistenta.

 

 

O data cu trecerea pe boilesuri solubile la carlig, am decis sa lasam lansetele in apa aproape 1 ora si jumatate fata de 45 min – 1 ora cat le lasasem dimineata. Se apropia prima schimbare cu noua strategie si senzorii se incapatanau sa taca cu doar 4 ore inainte de finalul partidei. In timp ce pregateam destul abatuti cateva boiliesuri pe crosete, lanseta aruncata peste patul de nada se trezeste la viata cu o trasatura lenta. Pe salteaua de primire poposea un crap de aproximativ 10 kilograme, a carui valoare relativa la acest lac si aceasta partida era imensa. Am lasat crapul in minciog si in timp ce eu cautam locul perfect pentru fotografii, Cristi a pregatit lanseta si a repozitionat-o. Ne pastraseram doar un pumn de solubile, care au fost imediat trimise pe patul de nada. Pana la finalul partidei, practic in urmatoarele 3 ore am mai prins inca doi crapi mari, unul de aproximativ 9-10kg si unul de 12kg, dupa acelasi tipar – in ultimele momente ale dizolvarii boilesului solubil de carlig. Cristi avusese dreptate, lacul se activa dupa-amiaza, intrucat si vecinii din stanga si cei din dreapta au prins si ei cate un crap mare. Totusi, dincolo de ritmul natural de hranire al crapilor din lac, bilantul capturilor era mult in favoarea noastra, semn ca unul sau mai multe elemente ale noii strategii au dat roade.

 

 

Concluzii

 

Probabil prea multe cuvinte pentru un lac mic si o partida scurta.  De multe ori insa fix intr-un astfel de scenariu chiar si cele mai bine ticluite planuri pot esua, motiv pentru care v-am prezentat intregul nostru proces de gandire. Sa fie boiliesul mereu mai bun decat pescuitul cu groundbait si porumb? Nu suntem convinsi. Sa fi fost solubilele de 20mm nadite cheia succesului sau sa fi fost cele high attract de la carlig? Nici asta nu putem sti cu certitudine. Pare insa destul de probabil ca o nada de calitate, fie ea CPK sau WLC in acest caz, ne-a oferit suficienta incredere sa fim flexibili si sa prindem crapi frumosi intr-un scenariu de pescuit pe care nu il stapaneam foarte bine. Nada de calitate este cu siguranta una dintre pietrele de temelie ale pescuitului, nu umblati la ea fara un motiv serios, ci folositi-o in strategii cat mai diverse. Fir intins!

 

Sergiu Delcea
No Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.