Lacuri mici, provocari mari?

Lacuri mici, provocari mari?

Spread the love

In iarna lui 2018 colegii mei de la CPK Carp & More transmiteau pe Facebook infruntarea cu cele 7000 de hectare ale barajului Bin el Ouidane din Maroc. Istoricul meu de navigare arata insa Spitfire Pool, Church Lake, Redmire Pool. Insumate abia ocupa un golf din celebrul baraj Marocan. Precum altii am crescut in pescuit cu povestirile lui Ardy Veltkamp prin Maroc, ale lui Tim Paisley la Sarulesti sau ale lui Andy Chambers pe Foret D’Orient.  Pasiunea mea reala a fost insa intotdeauna alta: lacurile mici.

Considerate pe nedrept “ligheane” sau simpli pasi catre “apele adevarate”, lacurile mici (0.5-8 hectare) ocupa de fapt o mare parte din pescuitul nostru si isi apara secretele surprinzator de bine. Mai mult, daca universul lacurilor mici este unul in mod paradoxal vast, atunci cu siguranta universul “sfaturilor pentru lacurile mici” este unul cu adevarat infinit. Fara a avea pretentia exhaustivitatii, articolul de fata incearca sa sintetizeze cateva dintre principiile de baza ale pescuitului pe “iazuri intime”, asa cum sunt denumite in UK, si apoi sa le confrunte cu realitatile catorva lacuri din Romania. Vorbim aici mai ales de cautarea pestilor mari.

Sfaturi generale sau abordari flexibile?

Numitorul comun al pescuitului pe lacuri mici este aglomeratia. Pentru pesti aglomeratia implica doua lucruri: stress continuu si nadiri de cele mai multe ori haotice. Pentru pescari, aglomeratia inseamna limitarea spatiului efectiv de pescuit si pesti speriati,  foarte precauti aflati in permanenta cautare de liniste. Ecuatia localizarii se desfasoara intre aceste doua considerente. Intuitiv, standurile care comanda cea mai mare deschidere de apa posibila ofera mai multe variante de a gasi pestele. Ele vor fi asadar punctul de inceput. Standurile deschise ofera si avantajul unor strategii si desene de nadire cat mai  diverse.

Asa cum spunea Danny Fairbrass insa, ochii raman cea mai importanta arma a pescarului modern si odata cu trecerea timpului pe malul apei, un obiectiv foarte important in pescuitul pe lacuri mici este identificarea colturilor in care pestii isi gasesc un refugiu. Pe lacuri mici puterea de observatie a pescarului este din punctul meu de vedere chiar mai importanta decat pe apele mari. Pe astfel de lacuri am observat de multe ori ca pestii au fost prinsi din suficient de multe locuri incat sa invete extrem de bine traseele de refugiu. Acesta este si motivul pentru care uneori pescuitul la Zig Rig – cu montura mult ridicata de pe substrat, poate da rezultate incredibile.

Pe un lac aglomerat pestii au vazut in general cam toate monturile imaginabile. Daca localizarea este bine facuta, urmatoarea intrebare esentiala este prezentarea momelii: montura majoritatii sau o abordare personalizata? Un raspuns foarte precis aici ar fi hazardat. Ma voi limita asadar din nou doar la un numitor comun – simplu si eficient. Exceptiile exista cu siguranta, insa de cele mai multe ori monturile tipice din arsenalul pescarilor sunt suficiente. Piata abunda in materiale tip “camuflaj” care pot crea un avantaj suficient pescarului fara a fi nevoie de monturi complicate. O montura nu foarte sofisticata dar bine realizata cu siguranta va prinde un peste dispus sa se hraneasca, in timp ce o montura mai complexa poate aduce un rezultat uneori mai rapid, dar cu riscul unor pesti ratati.

Faptul ca pestii au vazut cam tot ce e posibil este in mod egal valabil si in ceea ce priveste strategiile de nadire. Intuitia generala pare a fi ca paturile de nada mari nu sunt recomandate, deoarecere au ajuns sa fie “intelese” de crapi drept un pericol. Un sfat des intalnit este pescuitul izolat, pe farfurii de nada pentru a pacali vigilenta crapilor. Prezentarile pot varia destul de mult – desi intuitiv pentru un pescuit izolat, o momeala “spalata” (Washed Out) si din aceeasi gama cu nada oferita pare a fi arma ideala, am observat de suficiente ori ca o momeala de carlig mult mai vizibla (High Attract) atrage crapii ca un magnet.

Desi pescuitul pe farfurii de nada cu siguranta va da rezultate pe destule ape, am remarcat ca paturile nada lucreaza foarte bine de asemenea. In mod evident, paturile de nada sunt o arma excelenta pentru lacurile bine populate sau pentru cele sarace in hrana naturala. Totusi, cu ceva adaptare, patul de nada poate fi eficient chiar si pe lacurile bogate in hrana naturala. Nadirea extinsa ofera din punctul meu de vedere doua mari avantaje. In primul rand, acoperind o suprafata mai mare de apa, pot fi atrasi mai multi pesti de pe diferite trasee. In al doilea rand, desi implica o cantitate destul de mare de nada, o nadire extinsa tine crapii in miscare si le scade de fapt vigilenta in momentul in care ei incep sa se hraneasca frenetic. Intrucat crapii cauta in acest scenariu particule de nada destul de raspandite, momeala de carlig de inceput ar trebui sa fie din aceeasi gama. In acest caz o momeala de carlig mult mai vizuala poate ridica mici semne de suspiciune. Totusi, pe masura ce crapii incep sa se hraneasca intens pe patul de nada, momelile de carlig High Attract pot intra din nou cu success in arsenal.

Cat de simplu este un “lighean”?

 

Lighean” este in jargon pescaresc un lac mic, uniform ca substrat si de multe ori sarac in hrana naturala. Intuitiv pe un astfel de lac pestele raspunde la nadiri masive si nu este prea “pretentios” in ceea ce priveste prezentarea momelii. Exista insa suficiente diferente de nuanta.

Experienta Pleasa. Pleasa este un lac cochet cu o densitate foarte mare de crapi mici (1-5kg) si un numar insemnat de crapi mari intre 10 -18kg. Cele aproximativ 10 hectare de apa sunt impartite inegal in 22 standuri de pescuit, lucru ce in fapt nu ii ofera pestelui aproape niciun colt de refugiu. Desi lacul are ceva hrana naturala, ea nu este nici pe departe suficienta pentru populatia existenta. Fara zone clare de refugiu si dependenti in mare parte de nada pescarilor, crapii mari ai lacului par a fi o tinta usoara. Pe parcursul a peste 20 partide de minimum 48h nu am avut insa decat foarte rar mai mult de 3 crapi mari pe partida, din totalul de aproximativ 100 ai lacului. Mai mult chiar, prima captura peste 15 kg s-a lasat asteptata peste un an. Am avut insa foarte putine partide fara macar o captura notabila, fapt greu de atribuit doar norocului.

Localizarea ideala porneste aici de la standurile care comanda deschideri largi de apa. Desi am avut rezultate interesante si pe standurile laterale, capturile au fost mult mai constante pe locurile centrale. In privinta nadei, punctul de plecare a fost intotdeauna un pat consistent de nada. Am experimentat farfuriile izolate de nada, insa foarte rar au scapat de asaltul ciortanilor. O solutie partiala in cazul farfuriilor de nada este nadirea cu boiliesuri deshidratate. In acest caz este insa obligatorie identificarea unor platouri foarte mici cu substrat tare. Desi crapii cauta hrana si in zonele cu noroi, boiliesurile deshidratate nu mi s-au parut niciodata prea eficiente deoarece sunt uneori greu de reperat olfactiv de catre crapi. Strategia mea favorita se bazeaza pe o nadire extinsa cu mai multe tipuri de boilies. In functie de durata partidei si perioada anului imi aleg intotdeauna un boilies “etalon”, alaturi de care aduc si alte tipuri si marimi. Ideea de baza este de a avea un mix nutritiv, care lucreaza diferit in timp, pacalind vigilenta crapilor, dar oferind in acelasi timp si suficiente alternative de hranire.

Am observat pe parcursul partidelor mele ca pe lacurile aglomerate unde majoritatea isi construiesc paturi consistente de nada, o astfel de abordare tine crapii ocupati pentru mai multa vreme. Aleg de obicei un etalon nutritiv dar cu o compozitie echilibrata – pentru Pleasa unde pestele are si ceva hrana naturala, favoritul meu clar este CPK Next, un boilies cu valoare nutritiva ridicata, provenita din surse diferite de proteine (faina de peste si proteina lactica). Langa el adaug de obicei CPK XXL, un boilies tot cu valoare nutritiva ridicata dar cu o actiune mai indelungata, si CPK Stinky Fish care aduce un plus de culoare si o aroma total diferita, mult mai persistenta. Patul meu de nada se intinde in general pe cea mai mare arie permisibila in stand. In functie de topografia substratului forma patului de nada si distanta poate varia. Strategia obisnuita de a pescui macar o lanseta peste patul de nada mi-a adus de asemenea crapi mari, uneori mai rapid decat patul de nada. Crapii cei mai mari de la Pleasa i-am prins insa intotdeauna de pe patul de nada spre sfarsitul partidei.

Lacuri mici cu structuri si hrana naturala

 

 

Rezultatele inconstante de la Lazuri 5.

Lazuri 5 este o aparitie noua pentru sezonul 2018, un lac de aproximativ 4 hectare cu o densitate mare de peste care isi apara foarte bine trofeele. Pestii sunt salbatici iar lacul le ofera destula hrana naturala si colturi de refugiu greu accessible chiar si de pe standurile din colturi. Drept consecinta pestii se hranesc in general pe zone mai restranse si se pot feri de presiunea pescarilor.

Pe un astfel de lac localizarea porneste nu de la deschideri mari de apa ci de la structurile evidente cum sunt digurile accesibile pe standurile din colturi. Strategia de nadire trebuie si ea adaptata. Desi marginile par a se preta unor nadiri in linie, din experienta mea de pana acum nadirea punctuala, pe zone cu substrat tare a oferit rezultate mai bune. Nadirea agresiva poate da rezultate in cazul identificarii precise a unor platouri tari, dar farfuriile de nada par in general a fi mai productive. Nada in sine este un subiect interesant. Cel mai mare peste l-am prins cu boiliesuri CPK High Attraction Squid & Strawberry, pescuite la interceptie, intr-o partida in care pestele nu a fost dispus sa se hraneasca aproape deloc. Desi strategia pare foarte buna pentru momentele cand pestele nu se hraneste bine, este de mentionat ca in afara de acest unic peste de 12kg in acea partida de 72h am prins putini alti crapi. Intr-o alta partida de 72h, folosind o strategie similara cu cea de la Pleasa, construita tot in jurul gamei CPK NexT am avut rezultate mai constante, dar fara pesti mari.

Diferenta in acest caz fata de Pleasa a constat insa in modul de aplicare al nadei – fata de nadirea extinsa gandita sa lucreze pe un spatiu mare, la Lazuri 5 am cautat sa tin boiliesurile grupate. Intrucat pestele nu este dependent de nada un pat de nada extins poate functiona atunci cand pestele este foarte dispus sa se hraneasca, insa in conditii mai putin prielnice nu este foarte eficient deoarece pestii isi vor cauta numai “depozitele” de hrana. Ideea de baza a ramas constanta – un amestec de boiliesuri cu valoare nutritiva ridicata, cu actiuni diferite in timp si un impact vizual puternic. Fata de lacurile sarace in hrana naturala unde pestii se hranesc frenetic pe paturile de nada si ca atare sunt mai putin vigilenti, crapii din Lazuri 5, fara a fi neaparat foarte mofturosi, au fost pacaliti mult mai bine de monturile invizibile cu fluorocarbon si in general la monturi mult mai bine camuflate. Explicatia sta probabil in faptul ca pestii fiind obisnuiti sa se hraneasca pe zone mici, identifica mult mai usor un element strain cum ar fi montura.

Balastiera Varlaam.

Balastierele ocupa cu siguranta un capitol special in universul lacurilor mici. Diferentele mari de adancime, varietatea mare a structurilor si abundenta naturala de hrana sunt elementele de dificultate ale unui pescuit pe un astfel de lac. Pe o balastiera pestele nu este deloc dependent de nada, are trasee foarte bine stabilite si multe zone de refugiu.

Daca localizarea este in general un factor esential in pescuit, pe Varlaam devine de-a dreptul vitala. Factorii principali sunt confortul termic, siguranta si prezenta hranei naturale. Malurile sunt si aici punctele obisnuite de reper. Ele nu vor fi insa mereu de ajuns asa ca identificarea platourilor, pragurilor si movilelor de pe diferite adancimi este pasul urmator. Atat standurile deschise care intuitiv ascund multe structuri, cat si standurile mai mici sau chiar de colt, pot oferi oportunitati suficient de bune. Pe Varlaam unde hrana naturala este suficient de egal distribuita in lac, confortul termic dicteaza adancimea optima de pescuit, acesta fiind criteriul principal de selectie a standului. Pe o astfel de balastiera paturile de nada functioneaza atat de rar incat pot fi considerate mai degraba experimente decat strategii obisnuite.

Chiar daca nicio nada nu este un rival pentru hrana naturala, incerc totusi sa-mi construiesc farfuriile de nada pe un profil care fie aproximeaza sursele natural fie apeleaza la curiozitatea nativa a crapilor. Pe Varlaam scoicile sunt fara indoiala hrana naturala preferata a crapilor, aducandu-le un aport nutritiv foarte mare. Totusi, primavara devreme cantitatea de scoica disponibila este foarte mica. In acest caz aleg sa-mi construiesc farfuria de nada din boiliesuri cu o valoare nutritiva ridicata, dar care au arome mai dulci si elibereaza atractantii destul de rapid. Alaturi de combinatia mea favorita de CPK NexT si CPK XXL apelez uneori primavara si la amestecurile de seminte mici pentru a crea varietate. Aceasta abordare este utilizabila si toamna tarziu dupa ce explozia de scoici a trecut. Vara atunci cand populatia de scoici este la apogeu incerc sa ii ofer crapului farfurii de nada care sa imite sursele naturale. Apelez astfel la CPK Stinky Fish, un boilies cu aroma de crab si scoici, caruia ii alatur CPK XXL. Orice etalon as alege, XXL este aici partenerul perfect. Spun asta pentru ca Varlaam este un lac unde trasaturile pot fi foarte rare, iar XXL este un boilies foarte nutritiv cu o actiune ceva mai lenta. Monturile camuflate cu materiale obisnuite sunt suficiente, cu conditia ca ele sa fie foarte robuste. O nota aparte o fac aici momelile de carlig. Intrucat trasaturile sunt rare este o conditie esentiala ca momeala de carlig sa reziste atacurilor pestilor mici pana la venirea crapilor.

Concluzii

 

Sintetizand, numitorul comun al pescuitului pe lacuri mici este flexibilitatea. O nada de calitate, folosita in strategii adaptate locului, reprezinta elementul de baza. Adaptate locului inseamna optimizate pentru topografia si densitatea de peste a lacului. Monturile cu un minim de camuflaj, simple si eficiente sunt complementul necesar al unei strategii de nadire flexibile. Cu siguranta ca intotdeauna frumusetea e in ochii privitorului. Sper totusi ca abundenta de detalii nu v-a speriat ci mai degraba v-a apropiat de concluzia mea – “Lacuri mici, provocari mari!”

Fir intins!

Sergiu Delcea
No Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.