Mirajul lacului Corbu

Mirajul lacului Corbu

Spread the love

 

Scurt istoric

Lacul Corbu este situat în apropierea oraşului Năvodari, judeţul Constanţa, facând parte din salba de lacuri situate pe litoralul Mării Negre. Acest lac nu mai are nevoie de nicio prezentare fiind arhicunoscut pescarilor de crap români, în special datorită găzduirii primului campionat mondial de pescuit la crap în România în anul 2012. Notorietatea lacului a crescut pe măsură ce tradiţia organizării campionatului naţional de pescuit la crap a continuat, cumulată cu existenţa unor competiţii longevive. Un exemplu relevant este Cupa Rig, concurs ce a ajuns la un număr impresionant ce depășește 20 de ediţii.

 

Debutul meu pe lacul  Corbu s-a produs în anul 2013 cu ocazia Campionatului Naţional de Tineret de Pescuit la Crap, întrecere la care au avut acces pescarii cu vârsta de maximum 25 de ani, în echipe de câte 2. În aceea vreme Corbu se preta perfect termenului de ,,ciortan-viteză”. Populaţia piscicolă avea o densitate ridicată de crapi cuprinşi cu precădere între 1-8 kg, fiind desigur prezente şi exemplare mai mari. La finalul întrecerii am totalizat 511.29 kg, cu o medie de cca. 3.3 kg, cel mai mare crap cântărind 8.48 kg. Pescuitul a fost unul relativ selectiv, nădind doar cu boilies tare, iar la carlig am pescuit exclusiv cu bile solubile. Prezenţa constantă a ciortanilor nepunctabili (sub 1.5 kg) ne-a determinat să optăm pentru o astfel de abordare, unii dintre vecinii noştri fiind la un moment dat ,,invadaţi” de astfel de exemplare, aduse de o nădire consistentă cu bulgări şi seminţe.

În linii mari acesta era situaţia predominantă pe lacul Corbu în primii ani de competiţii organizate regulat : cantităti mari, unele depăşind 800-1000 kg de echipă, media pesţilor în jur de 2-4 kg, nădiri masive şi multă muncă depusă în stand.

 

 

Situaţia actuală

Pe parcursul acestui articol voi încerca să conturez pescuitul pe lacul Corbu în ultimii 2 ani. Menţionez că toate partidele efectuate în această perioadă au fost în regim competiţional, prin urmare un pescuit în condiţii mai dificile comparativ cu cel efectuat la partidele ,,de plăcere”. Deşi poate prezenta interes şi pescuitul din anii anteriori, aşa cum l-am descris succint mai sus, acesta nu mai are aplicabilitate, particularităţile lacului din acea vreme fiind doar cu titlu informativ.

Tranziţia lacului Corbu de la o amenajare ce oferea o medie de 2-4 kg la una de 4-7 kg şi numeroşi pesţi trecuţi de 10-15 kg s-a produs relativ recent. Numărul ciortanilor a scăzut, tenii populati între 2-5 kg au ajuns la 7-10 kg, chiar 15 kg, iar crapii mari au început să apară mai des pe saltele de primire datorită lipsei de competiţie pe hrană ce caracteriza lacul în trecut.

 

 

Aşadar, Corbu şi-a pierdut statutul de lac caracteristic pescuitului de ,,ciortan-viteză”, devenind o pistă care, pe lângă o medie ridicată a peştilor, poate oferi pescarilor şi crapi ce depăşesc 15-20 kg. De asemeni modifcarea populaţiei piscole a adus o serie de schimbări notabile în ceea ce priveşte abordarea partidelor, aspecte ce vor fi discutate partajat în ceea ce urmează.

Pescuitul competiţional

Aşa cum am menţionat anterior am pescuit pe lacul Corbu doar pe durata concursurilor. Cu siguranţă vor fi destui cititori care vor dori să pescuiască pe acest luciu de apă doar în cadrul partidelor ,,de plăcere” şi prin urmare îşi vor pune întrebarea : ,,de ce as fi interesat de intamplarile petrecute pe parcursul competiţiilor dacă voi pescui doar în afara lor? Răspunsul este unul destul de simplu. Comportamentul peştilor pe acest lac a fost influenţat considerabil de existenţa concursurilor. Pentru a avea succes şi a prinde peştii doriţi sunt necesare informaţii obţinute de la pescarii care participă regulat la astfel de întreceri. O abordare greşită ce constă în alegerea nepotrivită a standului, a nadei, a distanţei de pescuit, a monturilor, şamd. poate contribui decisiv la ratarea partidei respective. Prin urmare, informaţia primează şi în lumea pescuitului.

 

 

Pescuitul competiţional, după cum este bine cunoscut, oferă pescarilor condiţii mai dificile de pescuit decât în mod normal, pe orice lac. Atât timp cât există o miză, pescarii vor fi determinaţi să abordeze partida într-un mod cât mai serios posibil, pentru a putea obţine rezultatele dorite. Prin urmare, pestii prinşi în astfel de circumstanţe, au o valoare mult mai ridicată decât cei capturaţi la o partidă ,,de plăcere” unde presiunea pusă pe lac şi peşti este mult mai scăzută. De aceea, informaţiile acumulate în urma unor astfel de partide de pescuit vor putea fi transpuse şi în pescuitul obişnuit, putând fi aplicate cu succes. În continuare voi descrie particularităţile pescuitului pe acest lac, ce îl fac să fie unic în rândul  carpodroamelor din tară.

 

 

 

Distanţe extreme

,,Tare şi în faţă”, reprezintă un dicton des întâlnit pe lacurile ce organizează competiţii în care pescuitul în aproprierea malului opus nu este accesibil. Corbu nu a fost ocolit de această meteahnă a concursurilor, distanţele ridicate determinând pescarii să îşi adapteze echipamentul şi să îşi îmbunătăţească tehnica de aruncare.

În perioada în care ciortanii erau la ordinea zilei, casting-ul nu devenise încă o cheie a pescuitului pe lacul Corbu. Deoarece media a crescut, ciortanii fiind înlocuiţi de crapi de o talie mai ridicată, tendinţa a fost aceea de a deveni mai suspicioşi cu timpul şi de a refuza să se mai aproprie de paturile de nadă, cu mici excepţii. Acest aspect a fost semnalat şi de către pescarii care au pescuitul lacul în condiţii normale.

 

Echipamentul necesar pentru a obţine distanţele dorite, unele ajungând până la 160-170 m în condiţii optime de vânt, este compus, în primul rând, din o lansetă cu acţiune rapidă sau semi-rapidă cu putere de aruncare de 3.5-4 lbs şi o mulinetă cu tambur generos, echipată cu fire de 0.20-0.25 mm. Ba mai mult, unii pescari au renunţat la a pescui cu lansetele clasice înlocuindu-le cu lansete de tip spod, pentru a putea atinge distanţele dorite, fiind întâlnite şi cazuri în care diametrul firelor a fost coborât chiar şi la 0.18 mm. Din punctul meu de vedere, deşi am pescuit cu fire de 0.20 mm, niciodată mai subţiri, astfel de grosimi pun in pericol integritatea crapilor şi ar trebui interzise. Drilul cu astfel de fire este unul incomod, peştii fiind dificil de controlat, de multe ori ajungând în firele vecinilor sau fiind ,,parcaţi” în structurile din aproprierea standului (pâlcuri de stuf sau cocioc tăiat). Grosimea ideală pentru care am optat în ultima perioadă a fost de 0.22-0.23, un compromis excelent dintre siguranţa relativă a drilului şi obţinerea aruncărilor dorite. De asemeni, nici folosirea lansetelor de tip spod nu mi se pare a fi o soluţie viabilă, tot din considerente care privesc drilul.

 

Pe lângă ansamblul lansetă şi mulinetă, monturile joacă un rol decisiv în cazul lansărilor la distanţe extreme. Astfel helicopter-ul a devenit cea mai populară alegere, înlocuind clasicul in-line sau plumb pierdut. Modul de realizare a acesteia cât şi comparaţia cu celelalte monturi vor fi dezbătute într-un subpunct ulterior al articolului deoarece necesită o descriere mai largă.

 

De asemeni doresc să precizez că în anumite momente crapii au tendinţa de o coborî, pescuitul la distanţa fiind o armă cu două tăişuri. Primăvara, în special în momentul în care peştii se pregătesc de perioada de reprodecere, pot fi prinşi mult mai aproape decât în mod obişnuit. Un alt exemplu ar fi traseul format de peşti de-a lungul timpului, pe anumite zone ale lacului, peştii având rute pe care urcă sau coboară la anumite intervale orare, inspiraţia pescarului fiind decisivă în găsirea acestor culoare. Totuşi acestea sunt excepţii, care odată speculate pot aduce un plus partidei de pescuit, distanţa rămânând în esenţă primul atu.

Tactici de nădire

Distanţe extreme, nadiri pe măsură! În ultimii ani cobrele de distantă, majoritatea provenite de la producători autohtoni au devenit un must-have pentru fiecare pescar ce calcă pragul lacului Corbu. Dacă paturile de nadă vor fi realizate la peste 100 m, este necesar ca nădirea grea să fie întreţinută cu ajutorul unei cobre care să poată trimite boiliesurile în aceiaşi zonă. În completarea spomb-urilor clasice, cele de dimensiuni medii (midi) sunt adesea utilizate pentru a putea trimite nada în aproprierea monturilor. Forma aerodinamică şi greutatea ceva mai scăzută faţă de modelul mare, conferă spomb-ului mediu o portanţă mult mai bună, depăşind modelul mare cu câtiva metri buni.

 

În materie de nadă, aceasta trebuie să fie adaptată în funcţie de peştii tinţă. Pentru peştii de talie mică şi medie se pot folosi diverse amestecuri de : groundbait, seminţe, pelete, pastă de boilies, bile solubile sau tari în diferite proporţii. În cazul pescuitului la ten, datorită cantităţilor însemnate de boiliesuri aruncate în apă de-a lungul anilor, o nădire bazată exclusiv pe groundbait şi seminţe nu va avea efect. Amurii din lacul Corbu au devenit, asemeni altora, mari iubitori de boiliesuri . Deşi am încercat în repetate rânduri o astfel de nădire (fără boiliesuri) niciodată nu a avut efect, prinzând doar ciortan. Poate alţi pescari au avut câştig de cauză cu o astfel de strategie de nădire, totuşi la mine nu a funcţionat. Nu în ultimul rând, dacă sunt vizaţi crapii capitali, pescuitul şi nadirea izolată cu boilies vor da cele mai bune rezultate. Menţionez că momentele în care am prins astfel de peşti aproape de paturile generoase de nadă au fost destul de rare.

 

Boiliesuri tari şi solubile, dar cu ce aromă şi compoziţie? Ei bine, bilele pentru care am optat cel mai des au fost cele de tipul fishmeal, cu arome de squid cu fructe (căpsună, prună şi cranberry) de la producători autohtoni. Deşi am încercat şi alte arome precum belachan sau monster crab nu pot spune ca am fost multumit de rezultate. Totusi, am discutat cu pescari care au avut succes şi cu astfel de arome mai puturoase sau cu unele picante precum frankfurter, fiecare pescar alegându-şi nada în functie de încrederea şi inspiraţia avută.

 

Monturi câştigătoare

Helicopter, in-line şi plumb pierdut, cam aceasta ar fi ordinea utilizării pentru mine în ultimii ani. Helicopter-ul fiind montura care ajunge cel mai departe a fost cea mai folosită fără doar şi poate. Realizarea helicopter-ului este una destul de simplă şi rapidă, existând mai multe variante. Cea la care m-am oprit presupune trecerea pe firul multifilament folosit ca înaintaş a două bile de cauciuc cu ajutorul unei croşete, între ele fiind plasat vârtejul de care este legat cârligul, plumbul fiind unul fix, cu formă aerodinamică. Firul folosit pentru forfac este unul de tip fluorocarbon. Deşi  forfacele erau iniţial realizate cu fir monofilament Amnesia, fluorocarbonul şi-a dovedit superioritatea în timp, înlocuind soluţia clasică. Rezistenţa superioară a acestuia faţă de Amnesia a fost principalul motiv care a generat schimbarea.

 

Montura in-line am utilizat-o în special pentru a pescui după peştii de talie mică spre medie, în apropierea paturilor de nadă, atasând foarte des saculeţi solubili. Compoziţia saculeţilor a constat într-un amestec de mixuri destinate să genereze un nor de atracţie, din particule de nadă care să rămână în suspensie dar si din elemente scufundătoare precum boiliesuri sfaramate sau spărtură de porumb.

 

Montura cu plumb pierdut a avut rata cea mai scazută de utilizare. Am apelat la ea în situaţiile în care am pescuit pe standuri cu agăţătură masivă care au necesitat pierderea plumbului imediat după întepare sau pe parcursul drilului, încercând să imbunătăţesc raportul dintre trăsături si peşti puşi pe salteaua de primire.

 

Tipuri de substrat şi structuri

Una dintre marile dileme ale pescuitului la Corbu este tipul de substrat pe care vom plasa monturile, respectiv nada. Fiind un lac cu peşti ce prezintă un comportament schimbător, sondarea trebuie să fie una cât mai precisă şi să indentificăm zonele tari şi cele cu mâl pe care le avem în faţă. Pe parcursul unei partide crapii au tendinţa de a-şi schimba zonele în care se hrănesc. Uneori îi găsim pe zonele cu fund tare (argilă, nisip), alteori pe cele cu un strat mai subţire sau mai gros de mâl, ori în mâlul în care se găsesc larve de chironomus (prezenţa acestora este indicată de agăţarea lor de fir sau cârlig). În cazul altor lacuri, căutarea pesţilor este mult simplificată : indentificăm zonele tari de regulă şi treaba e rezolvată, nu şi la Corbu.

 

Structurile prezente pe lacul Corbu sunt cel mai adesea rădăcinile tăiate de stuf şi pâlcurile de stuf din aproprierea standurilor. Pragurile sau gropile, sunt rar întâlnite, substratul fiind de regulă uniform. Prezenţa zonelor cu stuf taiat şi a pâlcurilor de stuf au facut dificil pescuitul deoarece peştii au tendinţa de a se îndrepta către acestea, riscul de a fi agăţaţi fiind ridicat. Pentru a evita astfel de neplăceri administraţia lacului a îndepărtat în această primavară, cu ajutorul unui utilaj, stuful nedorit, astfel deblocând unele zone cu probleme în care peştii erau agăţaţi destul de des.

 

Lacul 3 in 1

Lacul Corbu este impartit în 3 sectoare, A, B şi C, fiecare având un număr de 25 de standuri. Pot spune că aceste 3 sectoare sunt aproape 3 lacuri distincte, fiecare prezentând atât caracteristici comune cât şi diferite.

Sectorul A este probabil cel mai echilibrat deoarece toate standurile sunt plasate în linie dreaptă, neexistând diferenţe notabile de nivel. Lipsa agăţătorilor de lângă mal prezentate mai sus, îl transformă în sectorul cu gradul cel mai redus de dificultate în ceea ce priveşte drilurile. Substratul pe acest sector este cu precădere tare. Unul dintre dezavantajele A-urilor este că distanţa de pescuit îşi spune adesea cuvântul, fiind totodată şi sectorul cel mai puţin productiv al lacului.

 

Sectorul B, probabil cel mai dificil din cauza obstacolelor submerse, este zona care în momentul de faţă deţine standul cel mai productiv de pe lac : B25. B25 este un loc care produce atât cantităti ridicate, cât şi peşti de talie mare, singurul său rival fiind capătul de lac dinspre C-urile cu număr mic, pe durata perioadei în care pestele se pregăteşte de reproducere, deplasându-se către acea zonă cu apa mică. Sectorul B prezintă în special zone cu mâl, mai gros sau mai subţire, găsindu-se totuşi şi porţiuni tari. Un minus al acestui sector, prezent şi pe sectorul C este că standurile nu sunt la acelaşi nivel, unele fiind avantajate vizibil. Pentru mine acest sector rămâne cel preferat datorită dificultăţii şi a peştilor mari care se prind în zonă.

 

Sectorul C, asemănător B-ului, prezintă 3 zone diferite. C-urile cu număr mic sunt plasate într-o zonă cu stuf şi apă mică, portiune ideală în perioada de primăvară cele medii se află mult în spatele celor mari (de la 16 in sus) fiind situate într-un golf, ultimele fiind într-o porţiune cu apă mai adâncă. Şi pe acest sector întâlnim zone cu ambele tipuri de substrat cât şi porţiuni cu agăţătură ce nu au fost îndepărtate în totalitate. Sectorul C, la fel ca şi B-ul adăposteşte atât comuni superbi, cât şi salonte de o frumuseţe deosebită, trecute de 15 kg.

Toate cele 3 sectoare sunt distribuite astfel încât numerele mici ale standurilor sunt plasete pe zone cu apă de o adâncime mai redusă decât cele cu numere mari.

 

Influenţa vremii

Asemeni altor lacuri mari, Corbu, este o amenajare piscicola în care dispunerea crapilor este influenţată considerabil de vânt. Peştii fiind răspândiţi pe o suprafaţă de aprox. 437 ha, pot migra pe durata unui concurs de la un sector la altul. Nu puţine au fost cazurile în care un sector a produs trăsături constante pe durata vântului, în timp ce alte porţiuni de lac erau lipsite de activitate. Aceste diferenţe se pot observa chiar şi în cazul unui singur sector, pesţii având tendinţa de a se muta dintr-un capăt în altul al acestuia, în funcţie de schimbările direcţiei vântului.

 

Începutul primăverii şi sfârşitul toamnei nu sunt perioade benefice pentru a avea capturi pe Corbu. Suprafaţa întinsă a lacului determină o încălzire lentă a apei, chiar dacă adâncimea medie este în jur de 1.5-2.5 m. Lacul se deschide în fiecare an dupa data de 1 aprilie. Uneori această perioadă poate fi prelungită în funcţie de condiţiile meteo. Anul trecut, am participat la finele lunii aprilie la un concurs în care au fost temperaturi sub zero grade, zăpezi şi ploi. Aceste intemperii au determinat ca mai bine de jumătate din echipele înscrise să rămână fără niciun crap prins pe durata a 3 zile. Toamna, concomitent cu răcirea vremii, peştii migrează către zonele cu apă adâncă ale lacului, posibile porţiuni de iernat, îndepărtându-se aşadar de maluri. De aceea, pescuitul în aceste perioade nu poate fi unul prolific.

 

Momente magice

Lacul Corbu mi-a oferit atât reuşite neaşteptate cât şi dezamăgiri colosale. Faptul că, la capătul liniei se poate afla oricând un crap de peste 15-20 kg, m-a determinat să revin de fiecare dată, mai entuziasmat, şi mai pregătit, pentru a prinde peştele dorit, chiar şi la concursurile de cantitate având această speranţă. Drilurile cu peştii de talie mai mare sunt palpitante cu fiecare ocazie. Emoţia este una pe măsură, aceştia fiind aduşi adesea de la o distanţă de 130-160 m, folosind fire subţiri. Slalomul printre obstacolele submerse şi firele vecinilor amplifică adrenalina din timpul drilului, orice mişcare greşită putând cauza pierderea peştelui. Unii crapi comuni şi salonte, în special a doua categorie, sunt extrem de bătăioşi. Drilurile de o oră, sau mai mult, sunt destul de comune. A prinde sau a scăpa un exemplar după un astfel de dril este sinomim cu expresia ,,de la agonie la extaz”. Pe deoparte avem bucuria de a vedea ce peste te-a ,,chinuit” timp de mai bine de un ceas, iar pe cealaltă parte, golul în stomac lăsat de ratarea unui crap, ce ar fi putut fi un nou record personal. Ei bine, aceasta este unul dintre farmecele lacului Corbu!

 

Pe lângă crapii de talie mare, Corbu oferă peisaje deosebite. Răsăriturile şi apusurile marine sunt de o frumuseţe rară. Răsăriturile mă găsesc adesea cu aparatul foto în mână şi o cană de ceai sau cafea fierbinte lângă, admirând în linişte culorile calde ale soarelui şi reflexia lor pe luciul apei. De obicei la acea ora colegii de echipă se odihnesc, aşadar, perturbarea calmului din acele clipe poate apare doar în cazul unei trăsături.

 

Nopţile petrecute pe Corbu îmi aduc aminte de luminile oraşului, simbioza dintre industrie şi natură semânând cu cea de pe un alt lac drag (balta Cătuşa), ce oferă imagini similare. Specific că, la câtiva km de lac se află rafineria Petromidia. Viva Las Vegas? Nu, viva Las Corbu!

 

Întotdeauna m-au atras ca un magnet apele cu suprafaţe mari. Pescuind în aproprierea oraşului Galati pe lacul Brateş, pot spune că lacul Corbu mi-a venit ca o mănuşă încă de la prima partidă. De ce această alegere? Apreciez că astfel de lacuri sunt cele care au personalitate cu adevărat.

 

Vântul, ploaia, sau furtuna sunt resimţite diferit pe astfel de ape comparativ cu cele de dimensiune mult mai redusă. Se creează valuri imense, uneori abia poţi să mai ţii lanseta în mănâ, iar alteori pescuitul devine aproape imposibil, singura variantă fiind aceea de a merge la adăpost. Încă o provocare oferită de Corbu pescarilor dispuşi să-l viziteze, aceea de a înfrunta capriciile vremii!

 

Epilog

Lacul Corbu reprezintă din punctul meu de vedere cea mai echilibrată pistă de competiţii la crap din tară, fiind unica ce a găzduit un campionat mondial. Orice pescar fan al pescuitului aruncat (din mână), al crapilor mari, al capturilor numeroase, al pescuitului bazat pe flexibilitate, şi al concursurilor sau liniştei de la o partidă obişnuită, se va regăsi cu siguranţă în condiţiile oferite de acest lac. Pe lângă pescuitul provocator, Corbu oferă şi alte facilităţi precum dotarea fiecărui stand cu o căsuţă cu două paturi, o masă, toalete şi duşuri pentru pescarii ce preferă o campare mai lejeră.

 

În ultimii ani, cea mai mare parte a pescuitului la crap am dedicat-o lacului Corbu. Am încercat să îi aflu secretele pas cu pas, fără a sări anumite etape, iar lacul m-a răsplătit cum a ştiut mai bine. Alături de colegii de club, dar şi de alţi prieteni pescari, am evoluat de la partidă la partidă, descoperind treptat misterele acestui lac schimbător.

 

Mirajul lacului Corbu nu constă neaparat în pescuitul propriu-zis ci în momentele în care pescarul se indentifică cu ceea ce reprezintă esenţa carpfishing-ului. Speranţa de a prinde un crap demn de un nou record personal, multitudinea trăsăturilor, raportul efort-recompensă, abordările variate, peisajele superbe şi nu în ultimul rând compania prietenilor, reprezintă principalele motive pentru care nu mă pot despărţi prea curând de acest lac. De multe ori ajung acasă, iar a doua zi după finalul partidei, gândurile tot către lac se îndreaptă, reflectând asupra modului în care voi pescui data următoare şi ce aş putea îmbunătaţi.

 

În încheiere sper că am adus destule argumente pentru a vă putea motiva să vizitaţi măcar o dată acest lac mirifc, mai ales dacă se pretează pe stilul de pescuit pe care îl practicaţi. Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate şi în cazul pescuitului. De aceea, simt nevoia să subliniez cu aceasta ocazie, că opiniile exprimate în acest articol nu pot fi universal valabile şi că vor exista şi excepţii cu siguranţă. Totuşi, dorinţa mea a fost aceea de a prezenta lacul într-o manieră cât mai aproape de adevăr pentru ca cititorii să găsească cât mai utile informaţiile oferite. Până la următorul articol, vă doresc fire întinse tuturor, capturi pe măsură şi să ne vedem cu bine pe malul apei, poate chiar la Corbu!

 

Ionut Constantinescu
1 Comment
  • Ionut gorea
    Răspunde

    Felicitări pt acest articol minunat.mă înclin în fata ta,bravo!

    23 octombrie, 2018 at 11:49

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.